Madrid
Numit si in revista National Geographic Traveller “orasul neiubit”, Madrid nu este genul de oras turistic de care ramai atasat si in care vrei sa te intorci cat mai repede. Obiectivele turistice sunt numeroase, insa nu au acel farmec care sa te cucereasca si sa poti visa la momentul in care le vei revedea.
Am ajuns in jurul orei 8 la aeroportul Barajas din Madrid, deservit in mod foarte practic de o statie de metrou. Insa asta nu inseamna ca drumul de acolo pana la hostelul nostru a fost simplu. Reteaua de transport subterana a acestui oras e cea mai complexa pe care am vazut-o vreodata, insumand nici mai mult, nici mai putin de 12 linii de metrou. Asta inseamna ca poti ajunge practic oriunde cu metroul, dar si ca trebuie sa schimbi pana iti vine rau. Si ca o capitala europeana civilizata, are oferta de abonament de metrou pentru turisti pentru cateva zile, in care primesti si harta cu obiective si alte pliante cu informatii. Intr-un final, am ajuns la hostel Metropol care era perfect pozitionat, foarte central, chiar deasupra statiei de metrou Gran Via.
Ne-am chinuit vreun sfert de ora sa facem o comanda la KFC unde fie produsele pe care le vroiam nu existau, ori aveau numele tradus in spaniola, ori inlocuite cu nu stiu ce specialitate locala(un adevarat exemplu al marketingului adaptat). Iar limba tipei de la casa, ooo…nu intelegeam aproape nimic, ceea ce e destul de ciudat avand in vedere invazia telenovelelor in Romania si teoretica asemanare de origine latina a spaniolei cu romana si italiana. Intr-un final am reusit sa comandam; ne-am asezat la o masa, nu inainte de a trece de provocarea de a ne strecura printre persoanele supraponderale ce populau acel restaurant. Si povestea s-a repetat de cate ori am mancat in oras, meniurile nu erau traduse iar chelnerii habar nu aveau engleza.
Plimbandu-ne pe stradutele din zona Puerta del Sol, ne simteam ca invartindu-ne intr-un cerc, si asta din cauza omniprezentei „El Corte Ingles”. Acesta este nu numai un mall imens cu intrari pe mai multe strazi si cu vreo 6 etaje, dar si magazin de muzica si casete video, librarie si agentie de turism (si asta doar in zona cu pricina). Am ajuns si in Plaza Mayor, cu cladirile ei foarte frumos luminate, insa impanzita de o mie de personaje cu care sa iti faci poza pe bani. Nu ma intelegeti gresit, imi plac foarte mult oamenii statuie din Florenta, insa aceia se incadreaza perfect in decor. In schimb, nu stiu daca un Master Jedi, un Robocop si un Winnie the Poooh la distanta de 2 metri unul de altul aduc vreun plus turistic vreunui oras.
A doua zi, destul de matinali, am luat micul dejun inclus in cei 25 de euro platiti la hostel si am plecat hotarati spre Museo del Prado deoarece Razvan era nerabdator sa vada Guernica. Pe Picasso nu l-am gasit aici(am aflat ulterior ca tablourile lui sunt la Muzeul de Arta Reina Sofia) insa am admirat tablourile altor neinsemnati ca Goya, Rembradt (expozitie temporara), Velazquez, Rubens, etc. Semi-analfabeti in arta cum suntem, am avut noroc cu ghidul cu cele mai importante tablouri din muzeu si harta acestuia ca sa intelegem ceva din cladirea aceea imensa si tapetata cu opere de arta.
Am ajuns si la Palacio Real, palatul regal care momentan este tot muzeu de arta, insa dupa cateva ore bune in Prado, am preferat sa il admiram numai pe dinafara.
A treia zi am inceput-o de asemenea in stil artistic, la muzeul de care ziceam mai sus, Reina Sofia, unde se afla colectii impresionante cu pictorul preferat al lui Razvan, dupa cum ziceam, Picasso, si pictorul meu preferat Dali. Ceea ce mi s-a parut extraordinar a fost ca existau vizite ghidate pentru grupuri de copii in primele clase de scoala, carora li se explica tablourile lui Picasso, pe intelesul lor. Mi se pare un lucru de admirat, nu orice copil de 10 ani poate da o explicatie pentru o opera de arta abstracta.
Ne-am plimbat in cel mai mare parc al orasului, Parque del Retiro, unde exista doua palate, Palacio Velazquez si Palacio de Cristal. Acesta din urma este o cladire din sticla, foarte foarte draguta, goala pe dinauntru. Accesul inauntru este liber insa numai daca te descalti. In mijlocul parcului este o statuie despre care am auzit ca ar fi singura reprezentandu-l pe Lucifer.
Am intrat si in gara de curiozitate si am avut o surpriza foarte mare; aceasta este plina de palmieri si plante; mai mult decat atat, exista amenajat si un mic lac unde se balacesc broscute testoase. Am vrut sa vizitam corida, insa era ocupata de un circ din cate ne-am dat seama, asa ca a trebuit sa ne multumim doar cu o plimbare in jurul ei. De asemenea am tinut neaparat sa vad turnurile gemene aplecate unul spre celalalt, sfidand gravitatia. Piata respectiva m-a dezamagit putin, poate si din cauza ca se lucra la sosea in acea zona.
Seara am fost in Plaza de Cibeles, in centrul careia exista o superba statuie-fantana. Piata este inconjurata de asemenea de foarte multe institutii importante si cladiri istorice, luminate foarte frumos, una dintre acestea fiind Banco de España.
O priveliste frumoasa de ultima seara. Ne-am intors la hotel tarziu si dupa o cana de Sangria, cam ciudata la gust, ne-am dus sa strangem bagajul si sa ne odihnim cateva ore. Indreptandu-ne spre aeroport, am mai privit o data acel oras al carui spirit nu a reusit sa ma cucereasca. Insa poate vreodata o sa ii ofer o a doua sansa…
Mai multe poze puteti vedea aici.